Din pacate...se poate intampla. Suntem in perioada in care incercam sa renuntam la scutec si chiar am reusit doua zile dar cu problema constipatiei am revenit la scutecel...si din cate ni s-a explicat nu va fi usor cu datul jos.
Blocat probabil din aceasta cauza, am avut probleme serioase cu Manuel, pentru ca a fost constipat, chiar in perioada de Pasti. A inceput cu puroi in gat, am luat macladin (antibiotic) si bentelan. Ar fi fost normal sa urmeze o diaree..dar nu, din contra a fost constipat. Nu va povestesc dureri si chinuri cand il duceam la wc...of of!! Pana la urma la spital, ne-au zis de clistere, adica o pompita mai mare cam la 180 ml. La farmacie ne-au zis ca e prea mare si sa-i facem alea micute. N-a dus la un rezultat pozitiv, s-a chinuit doar. Pediatra ne-a dat supozitoare de glicerina...s-a chinuit dar fara rezultat :-( Din nou la spital unde ne-au dat iar clistere..de data asta l-am facut dar ...culmea, fara rezultat!! Si ne-am internat pana la urma la spitalul unde i-am nascut de fapt pe amandoi, un spital foarte frumos as zice, curat, ordonat, placut, cu vedere spre mare, de fapt situat la Posillipo, deasupra marii.
Macar panoramic sa fie..daca tot e sa ne facem "vacanta" ;-).
Am avut noroc cu o doctorita (Sarnelli) foarte de treaba care a pus la inima imediat situatia si ne-a internat pentru o zi. Nu i-au facut analize ca sa nu-l traumatizeze prea tare, ca si asa saracutu' a avut de suferit.
In spital doar doua camere pentru copii, din cauza crizei asta a ramas..au preferat sa tina neonatologia unde sunt zic eu cei mai buni sau cel putin cu aparatura de ultima ora. Camera noastra cu patut pentru copii si doua paturi pentru adulti (insotitori), dulap mare, baie cu dus, bidet si chiuveta. O splendida panorama....si lui Manuel i-a placut mult :-).
Langa noi camerele particulare, la 250 euri pe zi!!! Le-am vazut dar nimic deosebit: doar frigider si televizor in plus (lucruri care se pot aduce oricum si de acasa daca cineva sta mai mult timp in spital) un antreu mic cu doua fotolii pentru vizitatori. Dar..vorba vine, cine are bani...
Cine n-are....se descurca :-)) Ca norocul ca in Italia nu exista bacsisuri si cadoulete facute medicilor, aici isi fac datoria si fara ;-).
Medicii au fost foarte de treaba, l-au consultat pe Manuel permanent, fiecare pe tura sa. Asistenta zic eu l-a rezolvat: i-a facut un clistere si a "explorat" nitel zona...acest lucru l-a deblocat pe Manuel, finalmente!!! Au fost momente dramatice dar s-a terminat totul in acea zi.
Manuel a fost destul de linistit, ne-am plimbat prin spital, nu s-a speriat, era curios si voia sa vada totul. Am vazut si nou nascuti dar asa de la distanta. Inclusiv camera unde am fost eu cu Manuel nou-nascut am vizitat-o :-)).
Cina, paste fierte si piept de pui, un fruct, a ajuns pentru amandoi , de fapt a si ramas ca pastele nu le-am vrut nici unul. Micul dejun de a doua zi a fost pentru amandoi, doua cani cu lapte, gem si fette biscottate. Si pe la amiaza am iesit, a fost vazut iar de doi medici si cum totul era in regula..plecarea! Si asta a fost "aventura" la spital cu Manuel...
ps. pozele sunt luate de pe google maps
Blocat probabil din aceasta cauza, am avut probleme serioase cu Manuel, pentru ca a fost constipat, chiar in perioada de Pasti. A inceput cu puroi in gat, am luat macladin (antibiotic) si bentelan. Ar fi fost normal sa urmeze o diaree..dar nu, din contra a fost constipat. Nu va povestesc dureri si chinuri cand il duceam la wc...of of!! Pana la urma la spital, ne-au zis de clistere, adica o pompita mai mare cam la 180 ml. La farmacie ne-au zis ca e prea mare si sa-i facem alea micute. N-a dus la un rezultat pozitiv, s-a chinuit doar. Pediatra ne-a dat supozitoare de glicerina...s-a chinuit dar fara rezultat :-( Din nou la spital unde ne-au dat iar clistere..de data asta l-am facut dar ...culmea, fara rezultat!! Si ne-am internat pana la urma la spitalul unde i-am nascut de fapt pe amandoi, un spital foarte frumos as zice, curat, ordonat, placut, cu vedere spre mare, de fapt situat la Posillipo, deasupra marii.
Macar panoramic sa fie..daca tot e sa ne facem "vacanta" ;-).
Am avut noroc cu o doctorita (Sarnelli) foarte de treaba care a pus la inima imediat situatia si ne-a internat pentru o zi. Nu i-au facut analize ca sa nu-l traumatizeze prea tare, ca si asa saracutu' a avut de suferit.
In spital doar doua camere pentru copii, din cauza crizei asta a ramas..au preferat sa tina neonatologia unde sunt zic eu cei mai buni sau cel putin cu aparatura de ultima ora. Camera noastra cu patut pentru copii si doua paturi pentru adulti (insotitori), dulap mare, baie cu dus, bidet si chiuveta. O splendida panorama....si lui Manuel i-a placut mult :-).
Langa noi camerele particulare, la 250 euri pe zi!!! Le-am vazut dar nimic deosebit: doar frigider si televizor in plus (lucruri care se pot aduce oricum si de acasa daca cineva sta mai mult timp in spital) un antreu mic cu doua fotolii pentru vizitatori. Dar..vorba vine, cine are bani...
Cine n-are....se descurca :-)) Ca norocul ca in Italia nu exista bacsisuri si cadoulete facute medicilor, aici isi fac datoria si fara ;-).
Medicii au fost foarte de treaba, l-au consultat pe Manuel permanent, fiecare pe tura sa. Asistenta zic eu l-a rezolvat: i-a facut un clistere si a "explorat" nitel zona...acest lucru l-a deblocat pe Manuel, finalmente!!! Au fost momente dramatice dar s-a terminat totul in acea zi.
Manuel a fost destul de linistit, ne-am plimbat prin spital, nu s-a speriat, era curios si voia sa vada totul. Am vazut si nou nascuti dar asa de la distanta. Inclusiv camera unde am fost eu cu Manuel nou-nascut am vizitat-o :-)).
Cina, paste fierte si piept de pui, un fruct, a ajuns pentru amandoi , de fapt a si ramas ca pastele nu le-am vrut nici unul. Micul dejun de a doua zi a fost pentru amandoi, doua cani cu lapte, gem si fette biscottate. Si pe la amiaza am iesit, a fost vazut iar de doi medici si cum totul era in regula..plecarea! Si asta a fost "aventura" la spital cu Manuel...
ps. pozele sunt luate de pe google maps
Bine ca s-a terminat repede si nu a avut de suferit prea mult,se mai intampla cu copiii si chestii neplacute.Bine ca macar spitalul n-a fost deprimant,asa ca Manu nu a prins frica de locul respectiv.Va pup si sa nu mai aveti deloc probleme.
RispondiEliminaasa-i..e bine cand se termina cu bine. Va pupam, Kris&Manuel
RispondiElimina