Demis Roussos - Una Paloma Blanca

Manuel si prietenii sai

Grafica personalizzata con effetti glitter

Mara si mandarinele

Si tot o poza de la 3 ani...Mara mult mai mare parea dar era....pitica :-)
Ii placea sa se pozeze si sa faca mutrite :-)

Mara si ouale de ciocolata

O poza de acum..cativa ani. Camera Marei asa cum era initial, masina galbena cu care se juca de multe ori si...cadourile de Pasti, oua de ciocolata. A fost din cate imi amintesc singurul an cu surprize asa mari :-)).

Primul meci provincial

A inceput nu fara emotii desi am urmat indemnul antrenorului care ne-a zis ca trebuie sa ne "distram" adica sa fim relaxati si sa jucam cu placere.
Marei i se umflase degetul si credeam ca nu o va pune sa joace; dar spre surprinderea noastra a jucat si ea in al doilea set.
Echipa adversara s-a prezentat cu o echipa destul de buna, s-au aparat foarte bine, s-a jucat mingea si au avut un atacant de exceptie, o fetiscana foarte tanara dupa aparente. Antrenorul nostru insa a iesit cu "surprizele": toate atacantele si-au facut datoria si le-a jucat pe toate!! Sala a aplaudat si au fost foarte placut surprinsi de forta noastra in atac.
Una din fetele cele mai getonate a gresit foarte mult; cam toate au zburat afara, in plus am observat ca la fileu nu stiu sa joaca, nu stiu sa salveze mingea care merge in fileu. P'orma au mai fost mici greseli gen: luat minge care era afara, servici gresit cam de 2-3 ori de aceeasi persoana...ma rog, emotia oricum isi spune cuvantul si cu jucatoarele cele mai puternice.
Mara a jucat in al doilea set si si-a facut onoare: a atacat puternic si perfect! Am fost multumiti de ea, la fel antrenorul si toata sala care a aplaudat-o!
In alta ordine de idei: un meci cu totul alt nivel fata de cele dintre cluburi unde deseori intalnim echipe cu un nivel foarte scazut (contrar parerii uneia dintre mame ale carei fiice n-a fost luata in selectii!).
In rest...toate au jucat foarte bine, 2-0 pentru noi, felicitari fetelor!!!

Una bellissima partita ieri, di un altro livello rispetto le partite con cui eravamo abituati. Brave tutte le ragazze, errori sì, magari proprio dalle persone da cui meno ci si aspetta ma l'emozione forse ha avuto il suo ;-).
Mara pur col dito gonfio ha giocato nel secondo set , l'allenatore ha tirrato fuori tutte le "sorprese", facendo girare tutte le attaccanti, molto brave ieri!!!
Bellissimo gioco, da vedere, 2-0 per noi, complimenti a tutte le ragazze e allenatori!!!

Le ragazze che volano

Vedendo le foto fatte in palestra mi è venuta in mente la canzone:
"Volare
Domenico Modugno

Penso che un sogno così non ritorni mai più
mi dipingevo le mani e la faccia di blu
poi d'improvviso venivo dal vento rapito
e incominciavo a volare nel cielo infinito

Volare oh, oh
cantare oh, oh
nel blu dipinto di blu
felice di stare lassù
e volavo, volavo felice più in alto del sole
ed ancora più su
mentre il mondo pian piano spariva lontano laggiù
una musica dolce suonava soltanto per me"

Le ragazze che volano ...è proprio questa l'idea che ti viene in mente guardandole.
Sono loro le ragazze selezionate quest'anno per la squadra che rappresenterà Napoli al trofeo delle province 2010. Un bellissimo gruppo, bravissime, le auguro di essere le prime! In bocca al lupo, ragazze!!!

Manuel si prietenii sai

O poza recenta cu Manuel, iesit de la spital si slava Domnului, se simte bine!

O zi la spital

Din pacate...se poate intampla. Suntem in perioada in care incercam sa renuntam la scutec si chiar am reusit doua zile dar cu problema constipatiei am revenit la scutecel...si din cate ni s-a explicat nu va fi usor cu datul jos.
Blocat probabil din aceasta cauza, am avut probleme serioase cu Manuel, pentru ca a fost constipat, chiar in perioada de Pasti. A inceput cu puroi in gat, am luat macladin (antibiotic) si bentelan. Ar fi fost normal sa urmeze o diaree..dar nu, din contra a fost constipat. Nu va povestesc dureri si chinuri cand il duceam la wc...of of!! Pana la urma la spital, ne-au zis de clistere, adica o pompita mai mare cam la 180 ml. La farmacie ne-au zis ca e prea mare si sa-i facem alea micute. N-a dus la un rezultat pozitiv, s-a chinuit doar. Pediatra ne-a dat supozitoare de glicerina...s-a chinuit dar fara rezultat :-( Din nou la spital unde ne-au dat iar clistere..de data asta l-am facut dar ...culmea, fara rezultat!! Si ne-am internat pana la urma la spitalul unde i-am nascut de fapt pe amandoi, un spital foarte frumos as zice, curat, ordonat, placut, cu vedere spre mare, de fapt situat la Posillipo, deasupra marii.
Macar panoramic sa fie..daca tot e sa ne facem "vacanta" ;-).
Am avut noroc cu o doctorita (Sarnelli) foarte de treaba care a pus la inima imediat situatia si ne-a internat pentru o zi. Nu i-au facut analize ca sa nu-l traumatizeze prea tare, ca si asa saracutu' a avut de suferit.
In spital doar doua camere pentru copii, din cauza crizei asta a ramas..au preferat sa tina neonatologia unde sunt zic eu cei mai buni sau cel putin cu aparatura de ultima ora. Camera noastra cu patut pentru copii si doua paturi pentru adulti (insotitori), dulap mare, baie cu dus, bidet si chiuveta. O splendida panorama....si lui Manuel i-a placut mult :-).
Langa noi camerele particulare, la 250 euri pe zi!!! Le-am vazut dar nimic deosebit: doar frigider si televizor in plus (lucruri care se pot aduce oricum si de acasa daca cineva sta mai mult timp in spital) un antreu mic cu doua fotolii pentru vizitatori. Dar..vorba vine, cine are bani...
Cine n-are....se descurca :-)) Ca norocul ca in Italia nu exista bacsisuri si cadoulete facute medicilor, aici isi fac datoria si fara ;-).
Medicii au fost foarte de treaba, l-au consultat pe Manuel permanent, fiecare pe tura sa. Asistenta zic eu l-a rezolvat: i-a facut un clistere si a "explorat" nitel zona...acest lucru l-a deblocat pe Manuel, finalmente!!! Au fost momente dramatice dar s-a terminat totul in acea zi.
Manuel a fost destul de linistit, ne-am plimbat prin spital, nu s-a speriat, era curios si voia sa vada totul. Am vazut si nou nascuti dar asa de la distanta. Inclusiv camera unde am fost eu cu Manuel nou-nascut am vizitat-o :-)).
Cina, paste fierte si piept de pui, un fruct, a ajuns pentru amandoi , de fapt a si ramas ca pastele nu le-am vrut nici unul. Micul dejun de a doua zi a fost pentru amandoi, doua cani cu lapte, gem si fette biscottate. Si pe la amiaza am iesit, a fost vazut iar de doi medici si cum totul era in regula..plecarea! Si asta a fost "aventura" la spital cu Manuel...


ps. pozele sunt luate de pe google maps

Mara la selectiile provinciale

Anul acesta Mara a participat si la "selectiile provinciali" pentru echipa care va reprezenta Napoli. Dintre multimea de fete trimise de fiecare club (de la noi au fost 7 si alese 2) au ramas la ora actuala 16 desi echipa va fi de fapt din 12. Urmatoarele 4 care nu vor participa la concursuri vor face parte oricum din echipa (rezerve).

Nu ma asteptasem la un rezultat atat de bun (in primul rand din cauza lipsei de experienta a ei - joaca doar de 2 ani; in al doilea rand e mai mica cu un an decat restul) dar suntem emotionati si foarte multumiti.
Pentru Mara o experienta cu totul si cu totul noua, s-a adaptat rapid si mai ales...ii place! Si-a facut noi prietene, ea zice chiar ca se intelege mai bine cu fetele de aici (care de fapt sunt cu un an mai mare decat ea, Mara fiind una din cele mai mici fete alese, "una din exceptii") pe scurt...parca ar fi in lumea ei!!!
Una din pozele de la primul antrenament unde erau inca si fetele din echipa ei de la club.

Felicitari tuturor fetelor si Marei bineinteles si noroc la meciuri!!!